Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Anul acesta, în 2 iunie, se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Ion C. Brătianu, marele premier liberal care a schimbat decisiv istoria României. Puțin știu că, în timpul în care a fost prim-ministru, fiind de altfel cel mai longeviv premier din istoria României (a condus Consiliul de Miniștri aproape 12 ani), a fost la un pas să-și piardă viața de patru ori. În două situații a fost vorba de tentative clare de asasinat.

Numele lui Ion C. Brătianu este legat de Revoluția de la 1848, de alegerea și apoi plecarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de aducerea principelui străin, viitorul rege Carol I, precum și de o tentativă de alungarea a lui, în 1870. De departe, cel mai mare rol al celui supranumit „Vizirul” este obținerea Independenței României.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

La trei zile după ce I.C. Brătianu a revenit în țară de la Berlin, unde s-a încheiat tratatul prin care era recunoscută independența României, a fost la un pas să își piardă viața. Era seara lui 4 iulie 1878 și se întorcea de la Palatul Cotroceni, unde se întâlnise cu domnitorul Carol. Se afla singur în birjă și s-a răsturnat cu ea. A avut nevoie de recuperare după acest incident, dar a scăpat cu bine.

Atacat cu un cuțit la ieșirea din Cameră

Ion C. Brătianu a fost, însă, singurul prim-ministru român care a scăpat din două atentate. Primul a avut loc în 2 decembrie 1880. Era ora 17:30 și premierul a ieșit din Camera Deputaților, aflată la vremea respectivă în Dealul Mitropoliei, unde acum este Palatul Patriarhal.

Ședința Camerei încă nu se terminase, dar acesta voia să ajungă la gară pentru a-și lua soția (Pia Brătianu) care se întorcea de la domeniul lor de la Florica.

Chiar la ieșirea din clădirea prost luminată și care nu era păzită de niciun sergent, Ion C. Brătianu a fost atacat de un individ cu un cuțit pe care a vrut să i-l înfigă în inimă.

Cuțitul cu o lamă lungă de 20 de cm s-a lovit însă de paltonul din postav gros cu blană al premierului. Atacatorul a vrut apoi să îi străpungă carotida, dar Ion C. Brătianu l-a lovit peste mână, astfel că s-a ales numai cu zgârieturi în zona gâtului.

Ion C. Brătianu, salvat cu un baston cu o gheară din aur

În sprijinul premierului a sărit în scurt timp și Iordache Goga, deputat de Vlașca, care tocmai ieșise de la ședința Camerei.

Văzând ce se întâmplă, Goga l-a lovit „pe agresor cu bastonul lui de modă veche garnisit cu o gheară de aur ţinând o ghiulea de fildeş. Pietraru scăpă cuţitul şi voi să fugă, dar îl prinse şi îl predă agenţilor, care la strigătele lui sosiră în fine. Se urcă cu tata în trăsură şi îl însoţi până acasă”, a povestit în memoriile sale Sabina Cantacuzino, fiica cea mare a lui Brătianu.

Cel care l-a atacat era Ivan Petraru, un fost profesor la Târgoviște și București, care lucra ca funcționar în Ministerul de Finanțe. Dus la prefectura poliției, el a afirmat că „amoarea de patrie” a fost motivul pentru care a vrut să îl omoare pe Ion C. Brătianu, adăugând că după el „vor veni și alții”.

Atacat cu un pistol

Peste câțiva ani a mai venit într-adevăr altul, un negustor falit din Râmnicu Sărat, pe nume Stoica Alexandrescu, care a vrut să îl omoare cu un pistol. Era 3 septembrie 1886 și Vizirul se întorcea de la Consiliul de Miniștri din strada Academiei. Mergea spre casă însoțit de Constantin F. Robescu, fost director general al Poștelor, și de un agent, aflat mai în spate și însărcinat cu paza premierului liberal.

Sabina Cantacuzino a scris în volumul de memorii „Din viaţa familiei Ion C. Brătianu” (Editura Humanitas) despre acest atentat:

În strada Wilson, Vămii pe vremea aceea, agentul observă un individ care îi urma şi se apropia de grup. În acel moment o detunătură de revolver se auzi, tocmai când poliţistul lovise mâna asasinului şi devie lovitura. Glonţul, în loc să atingă pe tata, merse la d. Robescu şi alunecă de-a lungul unei centuri ce purta. Astfel că nimeni nu fu nici măcar rănit, dar atentatorul, înhăţat de doi sergenţi, care se găseau la Legaţiunea austriacă, fu arestat”.

În urma celei de-a doua tentative de asasinat a lui Ion C. Brătianu, Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Iordache Tănase (cunoscut ca Muscalu), un apropiat al lui Stoica, a primit și el un an de închisoare corecțională, sub acuzația că a conspirat la tentativa de omor.

Ion C. Brătianu a trecut cu bine și peste acest pericol. Cu doar câteva luni înainte, în mai 1886, a fost cât pe ce să îi cadă o cărămidă în cap, pe Calea Victoriei, când se întorcea acasă de la Senat. Nu se știe dacă a fost ceva întâmplător sau cu intenție, însă a fost la un pas de un alt pericol.

Fondatorul PNL va muri cinci ani mai târziu, în 5 mai 1891, cu puțin timp înainte de a împlini vârsta de 70 de ani.

Vă recomandăm să citiți și:

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari